Scurt istoric
La 29 septembrie 1929 începe construcţia școlii pe terenul donat de familia Costescu, motiv pentru care va purta numele de „ȘCOALA COSTEASCĂ”. Vechea denumire a fost schimbată abia în anul 2002 în ȘCOALA NR. 182 CU CLASELE I-VIII „PROF. ALEXANDRU COSTESCU”.

Din momentul dării in folosință, clădire școlii va fi consolidată progresiv, în funcție de fondurile existente.
În anul 1930, în această acțiune, un rol deosebit l-au avut oficialitățile locale din primărie și consiliul comunal.
Deși pentru început școala a funcționat separat ca școală de fete și școală de băieți, în 1935 s-a trecut la învățământul mixt.
Clădirea școlii a fost deosebit de afectată de bombardamente în timpul celui de al doilea război mondial, zidurile sale fiind distruse în mare parte.
Între anii 1944 şi 1945 clădirea s-a aflat în reparații, cursurile desfășurându-se în case închiriate.
După terminarea războiului, viața școlii a intrat în ritmul ei firesc adaptându-se condițiilor economice și social-politice ale vremii.
Datorită existenței unui corp profesoral cu o înaltă pregătire profesională și cu dragoste și pasiune pentru activitatea didactică, dar și a unui director de excepție, învățătorul-institutor Nicolae Necula, școala și-a păstrat menirea ei de formator și îndrumător de conștiințe.
În 1997 a început derularea proiectului de renovare a cladirii școlii care s-a încheiat în anul 2000, școala dispunând acum de o clădire modernă și îngrijită.
Școala funcționează la parametri optimi datorită eforturilor susținute ale cadrelor didactice care s-au dedicat profesiei lor, dar și a părinților și persoanelor care doresc să-și educe copiii într-o instituție modernă compatibilă cu evoluția științei și tehnicii.

Salutari in Romania! Neavand ce face , m-am gandit sa vad cum mai arata scoala unde mi-am inceput viata de elev. Tot din intamplare am dat peste comentariul dumneavoastra si habar nu am din ce motiv dar mi-a placut si mi-am adus aminte de 15.09.1972. Am fost elevul doamnei profesoare Eugenia Dumitrescu , la timpul acela. Asa cum a-ti mentionat si dumneavoastra si eu sunt foarte mandru de fosta me-a scoala si intradevar corpul profesoral la timpul respectiv au fost niste oameni deosebit de bine pregatiti profesional. La timpul respectiv am fost la programul semi-intern si aveam posibilitatea sa luam masa la cantina scolii si sa ne facem lectiile pana la ora16 ,sau cam asa ceva. In sfarsit i-mi este dor de timpurile alea si de Romania in general. La scoala 182 mi-am gasit prietenul vietii mele pana in ziua de azi , stati linistiti suntem amandoi sanatosi dar timpul a trecut si suntem amandoi la varsta de 52 de ani…